TEHNICA
Crap si caras la Sheffield
Dupa sfarsitul primaverii si al prohibitiei coincide si cu sfarsitul reproducerii crapului si carasului. Infometati dupa perioada de reproducere, pestii incep sa-si caute cu insistenta hrana astfel ei devin foarte activi.
Pentru ca tentatia pescarilor este foarte mare, acestia profita de zilele insorite si isi propun prinderea unui crap.
Vom pescui conform tehnicii engelzesti, la sheffield.
Varga de 3.90 - 4.50 m, puternica, echipata cu o mulineta mica si usoara pe tamburul careia vom avea un fir de 0.16 mm sau chiar 0.18 mm, in locurile cu agataturi sau pentru incepatori. Alaturi de o pluta waggler si un carlig de concurs nr. 10 - 12, si de doua larve de chironomus infipte in carlig putem avea o partida de pescuit de neuitat.
Dar insa, inaintea pescuitului propriu zis, ne vom alege locul, mai ales daca pescuim pentru prima data pe acea apa. Sunt preferate zonele mai adanci, cu fundul malos, langa bradis, loc in care crapul gaseste o multime de larve. Cu cat locul ales este situat mai departe de mal, 20 - 30 m, pentru a nu deranja pestii la cel mai mic zgomot, cu atat sansele vor creste, dar si cu conditia nadirii serios si constant. Astfel vom nadi la incaputul partidei din gros, folosind pentru a arunca 8 - 10 bulgari in care vom ingropa si o parte din momeala folosita (larva de libelula, porumb etc.). Dupa cateva ore, cu siguranta crapii vor raspunde si cine stie poate vom avea si alte surpize, un caras sau o platica mai mare. Marele secret al acestui tip de pescuit este exactitatea pentru a arunca nada cat si lansarile, dar cu rabdare veti putea putea aduce pestele prins in mincioc.
Rubesiana si pescuitul crapului si carasului
La prima vedere, titlul ar putea dezamagi pe multi dintre "confratii" nostri care vor exclama cu siguranta: alta tehnica? Trecind insa in revista concursurile mondiale de pescuit din ultimii ani, putem observa lesne ca aceasta metoda aduce cele mai bune rezultate si recruteaza tot mai multi adepti. Chiar daca este o realitate cruda, trebuie sa acceptam faptul ca odata cu trecerea anilor pestele lipseste tot mai mult din apele noastre iar ademenirea lor in cirlig devine o sarcina care presupune tot mai mult viclesug. Pentru cei care practica pescuitul cu vergi lungi, metoda prezentata in acest material poate sa constituie un ghid excelent pentru initiere.
Batul si firul
Inima acestei metode este folosirea unei vergi de pescuit de lungime mare, formata din mai multe segmente. Varful are de regula 5-6 metri si este asemenea unei undite telescopice in care segmentele intra unul intr-altul pe dinauntru. Restul vergii este alcatuit din segmente de 1 - 1.20 metri, care se imbina prin mufare. Astfel, daca avem o undita de 12 m si vrem sa o reducem la 10 metri, ii scoatem primele doua segmente, insa nu ca la o undita telescopica normala ci direct, de la mina. Despre marci nu voi aminti fiindca tot mai multe firme renumite arunca pe piata o diversitate fantastica de sortimente la niste preturi la fel de spectaculoase. Rubesienele cel mai des utilizate atit in concursuri cit si in pescuitul de zi cu zi sint de 9 - 12 metri, existind insa "minuni" de 15, chiar 16 metri. Important este ca rubesiana sa fie cit mai rezistenta fara o elasticitate sporita; altfel, in cazul drilului unor pesti mai "rasariti", varga poate ceda. Este indicat ca, fiecare rubesiana cumparata sa aiba unul sau doua virfuri de rezerva. Un aspect important pentru o varga de asemenea dimensiuni este si greutatea. O rubesiana de 12.5 m cintareste in medie 960 de grame dar aceasta greutate difera in functie de calitatea carbonului din compozitie. O greutate mai mica asigura si un confort sporit dar satisfactia si precizia acestui gen de pescuit este maxima. Grosimea firului pe care-l folosim este influentata de pestii pe care-i cautam si mai ales de apetitul acestora.Firul nu este prins de virf ci de un cauciuc special fixat in interiorul unditei ajutind la amortizarea socurilor. Sa nu uitam ca, atunci cind pescuim pe apa curgatoare trebuie sa avem un forfac atit de sensibil ca sa se rupa in cazul unei agatari. Nimic nu e mai suparator decit ruperea acestui cauciuc. Grosimea firului trebuie sa fie foarte mica, variind intre 0.06 si 0.12 mm. Este bine sa folosim un forfac cit mai lung mai ales daca pestele nu este lacom. Avantajul consta in imprimarea unei miscari cit mai naturale momelii din cirlig in cazul in care agitam montura. Momeala in miscare va stirni intotdeauna interesul pestilor. Firul nu este prins de virf ci de un cauciuc special fixat in interiorul unditei ajutind la amortizarea socurilor. Sa nu uitam ca, atunci cind pescuim pe apa curgatoare trebuie sa avem un forfac atit de sensibil ca sa se rupa in cazul unei agatari.
Plumbi, plute si cirlige
Exista numeroase tehnici de echilibrare a monturii cu plumbi. Intr-o prima clasificare exista echilibrari pentru pescuitul in ape linistite sau pe riuri. In apele linistite, in cazul in care pestele musca mai slab este indicat sa folosim o montura echilibrata cu plumbi dispersati.Acestia trebuie sa culiseze pe fir pe riuri pestele musca mult mai hotarit iar asta necesita un plumbaj mai usor. Sa nu uitam de lungimea forfacului care trebuie sa fie cit mai mare. Multitudinea fabricantilor de plute a dus la aparitia unor sortimente atit de bogate incit deseori cadem in nehotarire. In ape linistite va trebui sa folosim plute cit mai usoare si cit mai mici. Inelul prin care culiseaza firul trebuie sa fie situat cit mai aproape de "gitul" plutei pentru ca montura sa nu ne pacaleasca prin "culcarea" la orizontala a corpului plutei chiar si in cazul unei echilibrari perfecte. Un accesoriu de asemenea foarte util pentru aceasta metoda este folosirea unui stativ protector. Acesta ne va permite sa sprijinim mai usor segmentele pe care le scoatem prin mufare fara a le deteriora. Folosirea acesui stativ economisteste minute pretioase in timpul unui concurs.
Metoda
Montura bine echilibrata este cea mai importanta la pescuitul cu rubesiana. O montura fina, cu un cirlig nr. 22 si un fir subtire de 0.06 mm. vor putea fi "stapinite" mult mai usor chiar si in cazul in care apa are un curs lent. In conditiile unei calduri dogoritoare cind pestii sunt mai greu de ademenit va trebui sa indepartam plumbii la o distanta de 80 - 120 de centimetri de cirlig. Platicile de dimensiuni mai mari vor putea rezista mai greu tentatiei de a apuca momeala "scufundatoare". Vom folosi cirligele sub forma picaturilor. Acestea chiar daca sunt mai greu de gasit in comert, imprimamomelii o miscare foarte naturala. Daca in trecut fiecare pescar avea metoda lui de preparare a nadei, in zilele noastre diversitatea sortimentelor oferite in magazinele de pescuit coplesesc si chiar deruteaza cumparatorul. Dar chiar si cu aceste sortimente bogate ne putem "arde". Va trebui sa cumparam in functie de anotimpul in care le vom folosi, in functie de apa pe care vom pescui si in functie proportia in care le vom amesteca.
Nada si nadirea
Pescuitul la rubesiana necesita, dintre toate genurile de pescuit cea mai mare cantitate de nada. Tocmai pentru ca este cel mai precis mod de a pescui (in functie de locul pe care-l alegem) pestii trebuie atrasi si mentinuti in acelasi loc in care am nadit prima oara. Iata doua retete pentru ape linistite si pentru ape curgatoare.
Pentru ape linistite (ingrediente pentru 10 kg de nada) 3 kg. de piine farimitata, 1kg de napolitane cu aroma de cocos, 1 kg de napolitane cu aroma de vanilie, 2 kg.de saminta de cinepa prajita, 1 kg. de saminta de floarea soarelui prajita, 1kg. de faina de malai prajita.
Pentru ape curgatoare (ingrediente pentru 10 kg de nada) 4 kg. de piine prajita , 1kg de napolitane cu aroma de vanilie, 3 kg. de saminta de floarea soarelui prajita, 1 kg de lut galben si 1kg. de faina de malai prajita.
In ape linistite este indicat sa folosim cit mai multe ingrediente uleioase datorita mirosului puternic pe care il raspindesc in apa. Miezul bolului de nada trebuie sa fie viu: viermusi, larve de libelula sau viermi de faina, excelenti la pescuitul babustei atit ca nada cit si in cirlig.
Drilul
Practica ne va invata sa estimam marimea pestelui imediat dupa intepare. Primul obiectiv va fi acela a indeparta pestele de locul in care am nadit pentru ca acesta sa nu-si sperie "amicii" care se hranesc acolo. Pentru a aduce la mal pestele, trebuie sa tinem in permanenta varga intinsa, demufind-o apoi, segment cu segment, in functie de lungime, pina la "virful" de 5 metri. Cu mina libera va trebui sa apucam un minciog care trebuie sa fie cit mai lung, pentru a ne ajuta sa scoatem cit mai repede si mai comod pestele din apa.
